Suflet incatusat…

Nu-mi aduc aminte sa fi citit (auzit) vreodata de vreo lege care sa impiedice dragostea sau sa-ti fie negata iubirea, indiferent de formele ei, cum de altfel, nici viata (perioada) in doi pe care o incepi, nu e obligatoriu sa fie terminata in aceeasi formula.

Atunci cand apar anumite sentimente fata de o persoana, creierul isi pierde din rationament iar inima, cum bine stim, prinde drepturi depline. De aici, pana a te indragosti mai e un pas si inevitabilul iubirii se intampla.

Viata de cuplu are etape pe care nu toti suntem capabil sa le depasim. Prima (cea mai frumoasa/usoara) este e cea a curtarii, cand fiecare dam ce avem mai bun in noi (iubire, sentimente, atentie, pasare, interes, grija, protectie s.a.m.d) Apoi, apare perioada de acomodare, unde, incet, incet,  incepem sa ne apropiem de ceea ce suntem. Odata ajunsi aici, ultima etapa e ca si atinsa. Incepem sa ne scoatem la iveala adevarata fata si coltii. Daca suntem norocosi sa trecem cu brio peste, ajungem linistiti la o batranete acceptabila, moment in care, nu mai spui ,,te iubesc pentru ca imi placi” asa cum ai facut-o la inceput, vei spune simplu si adanc ,,mi-a placut sa te iubesc”

Ultima etapa, este extrem de importanta si in acelasi timp, utila.

Poti ,,creste” impreuna acceptandu-ti defecte, slabiciuni, disconfort, gusturi diferite, proiecte diferite, in maniera cat mai eleganta si linistita, care, va poate uni  si mai mult,  sau, total contrar, poti descoperi ca celalat nu este nimic din tot ceea ce era la inceput sau n-are legatura nici pe departe cu omul pe care tu ai inceput deja sa-l iubesti. Insa, nu toti suntem disponibili si poate nici pregatiti suficient (moral vorbind) sa ramanem fortat in ultima etapa sau s-o acceptam. Nu suntem obligati sa rezonam la toanele, mofturile sau instabilitatea celuilalt, doar ca ne-am luat un angajament sufletesc. Cu atat mai mult, nu stim cum sa gestionam o violenta psihica sau o tortura mentala, iar urmarile pot fi…nu tocmai placute.

 

Cand esti atacat continu’, fara motiv, fara sa ai vreo vina, trebuie sa realizam ca cel de langa noi nu face altceva decat sa caute un vinovat pentru tot ceea ce i se intampla si sa-si verse frustrarile, iar acel vinovat trebuie neaparat sa fii tu. Nu reuseste sa creeze un dialog care sa-i motiveze (sau nu) comportamentul, pentru ca in mintea lui/ei, e totul cat  se poate de normal si firesc.

 

Oamenii de langa tine ii poti accepta pana la un punct, insa, cu toata dragostea si iubirea pe care le-o porti, daca ei nu sunt primii care sa se vada si  sa-si doreasca salvarea (schimbarea), asta nu inseamna ca si viata ta trebuia transformata in durerere si suferinta. Si nu, nu e egoism! E doar rationamentul care se declanseaza si instinctul de a te proteja cat mai poti si ai timp (mila mi-e de tine, da’ si de mine mi se rupe sufletul)  pentru a nu cadea prada unei iubiri false.

Exista oameni care, in trecut, copii sau adolescenti fiind, s-au simtit abandonati sau neglijati de catre cei din jur, si-au trait o viata cu frica de a nu se repeta acelasi lucru atunci cand devin adulti. Singurul lucru care le apartine este durerea interioara si instabilitatea emotiva, care ii fac sa se transforme in persoane carora li se pare ca totul li se cuvine, ca ei sunt inceputul si sfarsitul lumii, iar centru Universului lucreaza doar pentru ei, asta doar ca tu,  sa-ti validezi iubirea in fata lor. Iar iubirea pentru ei inseamna supunere, umilinta, monopol sufletesc, dominare, si toate astea, din dorinta de a nu te pierde. Ca atare, atitudinea si comportamentul pe care il au, confirma si mai mult nesiguranta si instabilitatea interioara.

Nu de putine ori am auzit fraze de genul ,,asta este, asa cum e, il (o) iubesc, nimeni nu e perfect, ce-o sa zica lumea, unde gasesc ceva mai bun…”

Dupa parerea mea, cea mai mare prostie pe care o poate face o persoana, este sa confunde iubirea cu mila. Sa creada ca in contextul iubirii intra lipsa de respect, umilinta sau dominarea, toate la pachet. Nu acceptati nicodata o situatie de genul. Protejati-va, iar daca reusiti sa faceti acest lucru, nu inseamna ca abandonati o iubire, cum nu inseamna ca suntei lipsiti de responsabilitate sufleteasca si nici vinovati nu trebuie sa va simtiti. Tot ceea ce a tinut de voi, ati facut. Le-ati daruit sentimente, grija, protectie sufleteasca si iubire neconditionata. Le-ati dat ce-ati avut mai bun si-ati investit timp pe care nimeni n-o sa vi-l dea inapoi. Ati incercat sa construiti un ,,noi”, dar, nu s-a putut.

Nu uitati niciodata ca durerea, e umana, e fireasca, insa, suferinta, ramane tot timpul o alegere. Frica de abandon sau schimbare, lipsa curajului si frica de a nu fi taxat de societate, iti pot rovina propria viata fara ca tu sa mai poti schimba ceva. Alegeti voi!

 

  • author's avatar

    By: Iuniana Daniela Popescu

    Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

  • author's avatar

Please follow and like us:
error123
About Iuniana Daniela Popescu 72 Articles
Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*