Teoria iubirii, exista?

Ziele trecute, un amic tare bun si drag sufletului meu, imi trimite un mesaj in privat unde scrisa asa: ,,Fata, pe tine toata lumea te iubeste, io de ce nu pot?”. Intreb: ,,Care lume, bre? Unde, cand, cine a zis? Lasa, ca-ti vine si tie randul!” ,,Cum cine? Tot netu! Se vede de la o posta!”- mi-a raspuns.

Conversatia s-a incheiat frumos, ca intre doi oameni maturi. I-am spus ca si eu iubesc la randu-mi, asa cum, cred,  facem fiecare dintre noi.

,,Iubirea e iubire, si gata!”

El, nu m-a vazut, n-avea cum, dar va spun voua, m-am pus pe ras. Un ras cu drag, din suflet si din toata inima. Un ras cu un sentiment frumos ce semana identic cu al unui copil in ai carui ochi citesti bucuria.

In fond, care este definitia iubirii? Ce coordonate are? Cand ai voie sa iubesti si cand nu? Pe cine trebuie sa iubim si  pe cine nu?  Cine hotaraste iubirea? O dam la schimb? Ce culoare are? E continua? O proportinam in doze? O dam pe toata? Iubesti doar o data?  De cate feluri e? Doare?

O gramada de intrebari la care, personal, n-am sa gasesc niciodata raspuns, si, sincer, nici macar nu-l caut.

Teoria iubirii, pentru mine, este extrem de simpla! Cand vrobim de iubire, n-o sa existe niciodata un singur destinatar, pentru ca, nu-ti poti investi frumosul din suflet doar intr-o singura persoana. Ar insemna sa-i pui granite, s-o limitezi. Sa nu-i dai voie sa respire. O-nabusesti pana se stinge, fara sa-i dai ocazia sa se regenereze, iar tu, te transformi intr-o persoana care, inceteaza oarecum sa mai traiasca.

Poti iubi intr-o multime de feluri, moduri si trairi. Poti iubi in acelasi timp mai multe suflete, asa cum poti iubi mai multe lucruri transformandu-le in stari si nuante. Poti iubi un om pentru ceea ce este, cum pe un altul, iti poti iubi pentru ca-ti da ,,n” motive. Oamenii, in general, iti pot oferi o gramada de ocazii in care te pot face sa-i iubesti. Iti pot oferi bratele lor, durerea lor, lacrimile, suferinta, deznadejdea sau defectele lor. Poti ajunge sa-i iubiesti  chiar si pentru sensibilitatea lor. Pentru modul lor stangaci…de a fi.

Nu putem ramane imuni in fata unei iubiri. Important este sa invatam s-o vedem, s-o cunoastem, s-o exploram, pentru ca, exista, este, si va fi mereu.

Asa cum suntem noi, cei care stim sa oferim iubire, asa exista si cei care nu stiu sa dea si nici sa primeasca. Ei, ultimii, traiesc doar in lumea lor. Nu sunt de condamnat! Astia sunt! Eu, ii numesc ,,oamenii cu suflet fisurat”. Oricat ai incerca sa-i ,,muradaresti” cu ea, refuza s-o primeasca, si,chiar daca ar face-o, ea, nu ramane, nu se depoziteaza. Se pierde!  Nu are pe ce sa se aseze.

Cineva, candva, mi-a zis ca ,,te iubesc” este un cuvant greu. Ca nu trebuie folosit cu atat usurinta, iar in ultima perioada, l-am transformat oarecum in obisnuita. I-am dat si nu, dreptate. Insa, acum, dupa atatia ani de viata traita, ma-ntreb: ce poate fi rau in a te obisnui sa iubesti…ceva, atata timp cat este o alegere care-ti apartine? De ce nu putem spune ,,te iubesc” unui om al carui gest care l-a facut, ti-a placut? De ce nu pot spune unei prietene ,,te iubesc cu toata fiinta mea” atunci cand ti-a fost alaturi in zilele in care Pamantul ti-a fugit de sub picioare? De ce nu pot spune ,,te iubesc” unei persoane, care, prin prezenta sa,  imi creeaza confort mental si psihic atunci cand avem un dialog? Am voie sa spun cuiva ca-l iubesc, doar pentru simplu fapt ca, chimia mea, corespunde cu a lui? Am voie sa spun ,,te iubesc” lu’ tanti Ana, ca face cea mai buna cioba din lume? Pot spune prietenilor mei din lista de facebock, care, prin ce fac si ce spun, imi transforma starile? Pot spune unei persoane ,,te iubesc” si te admir pentru curajul de care ai dat dovata, pentru ca tu, la randu-ti, mi-ai spus ,,te iubesc”?

Zilele trecute, i-am marturisit prietenei mele ca m-am indragostit de cainele ei. Il iubesc, asa cum o iubesc pe Bubux, pisica unei prietene care ma omoara cu fata ei de fiecare data cand o vad. O iubesc si p-aia, da’ ea nu stie, normal. De copii, nu mai vorbesc. Pe aia nu-i iubesc, ii divinizez. Pune-mi unul in fata si faci ce vrei cu mine.

Ma opresc! De iubire si aspectele ei, pot vorbi o viata. Imi place sa vorbesc de ea!

Cei care ma iubiti pentru…nu stiu, tampeniile mele, pentru exagerarile mele, pentru cretinitatile mele, prostiile mele, pentru lipsurile mele, pentru prezenta sau neprezenta mea, sau pentru creierul meu (desi, prost sa fii sa iubesti un creier ca al meu, fie vorba intre noi), EU, IuniDana, va multumesc, si la randu-mi, va spun ca, o parte dintre voi, pe care va cunosc de-o viata sau aici, va am in suflet si va iubesc defectele, asa cum va iubesc chipul ramas imprimat pe retina, chiar daca, virtual vorbind, de multe ori suntem tentati sa credem ca in ambientul asta, nu se pot naste sentimente sau afinitati pentru anumite ,,account-uri”.

 

,,Iubiti orice, da’ iubiti”- R. Beligan.

 

 

 

  • author's avatar

    By: Iuniana Daniela Popescu

    Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

  • author's avatar

Please follow and like us:
123
About Iuniana Daniela Popescu 69 Articles
Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*