Moarte albastra.

Draga copile, iti scrie o mama al carui fiu are varsta ta. E lumina ochilor mei asa cum tu ai fost pentru a ta mama. Este motivul vietii noastre pe acest Pamant, asa cum tu ai fost pentru parintii tai. Nu stiu daca ai avut frati…surori, dar sunt sigura ca te-au iubit cu pretuire!

Ti-ai gasit curaj sa vrei sa-ti schimbi viata, dar nu pentru un moft. Ai vrut doar sa ti-o salvezi, sau cel putin, ai incercat.

Nu stiu cat de constient ai fost cand ai pornit pe ,,cararea” asta albastru, asa cum nu stiu cat de matur ai fost atunci cand te-ai hotarat sa faci un drum asa lung al carui destin…

Cum era in tara ta, copile? Aici, copiii merg la scoala. Este singurul lucru pe care trebuie sa-l faca la varsta ta. Nu mor de foame si nici de sete. Au tot ce le trebuie sa-si traiasca o copilarie fericita si fara griji: iubire, dragoste, liniste, atentie si raspunsuri la nevoi. In fiecare dimineata cand se trezesc vad lumina soarelui dintr-o casa si din bratele parintilor lor care-i rasfata cu mangaieri, saruturi si imbratisari. Ii intreaba ce vor sa manance la micul dejun, pranz sau cina. La scoala sunt dusi cu masina, chiar daca scoala este in spatele casei. Stii, multi dintre ei fac sport, iau lectii de muzica sau dans. Merg la cinema, spectacol, teatru, muzee, iar la sfarsitul saptamanii merg sa vada marea. MAREA ALBASTRA! Vacantele le fac in strainatate sa cunoasca locuri noi. Trebuie sa se relaxeze, scoala din timpul anului e grea…habar n-ai tu, copile! Primesc si cadouri, da, in caz ca te-ai intrebat…vreodata. Dar nu ca ale tale, din ciment, nisip sau lut. Aici, cea mai noua jucarie este un IPhone sau un PlayStation. Ai idee despre ce vorbesc, copile? Cred ca nu, pentru ca lumea in care tu traiai era diferita. E adevarat? Viata ta era facuta din lacrimi si frica, foamete si sete. Lumina zilei o vedeai printre arme si bombe, printre gloante si explozii. Patul tau era pamantul iar patura ti-era cerul. Te imbratisa doar…teama!

Ce mancai, copile? Poate o bucatica de paine pe care o imparteai cu catelul tau asa cum imparteai apa? Mergeai la scoala? Aveai o scoala? Stiai sa canti, sa dansezi? Poate stiai sa pictezi?

Vezi, tu, copile, lumea de azi s-a schimbat. Oamenii nu se mai bucura de ceea ce au. Nu mai dau importanta la nimic din tot ce este mic. Valoarea fericirii s-a schimbat. Este o cursa continua in a avea tot timpul mai mult…si mai mult…si mai mult!

Stiu, tu nu voiai nimic din toate astea. Iti doreai doar sa fugi de moarte si sa-ti incepi o noua viata, una de copil normal. Poate voiai sa-ncepi sa razi mai mult. Poate voiai sa-ti usuci lacrimile sau sa-ti pui inima si sufletul intr-un loc mai sigur. Poate voiai sa-ti canti inocenta! Insa, n-a fost asa, copile, nu pentru tine! N-ai reusit! N-ai sa poti sa te bucuri de nimic din toate cele. Dar stii ceva, copile? Cu tot ce noi avem si tot ce ne-nconjoara, cu tot ce se numeste a nostra viata, cu toata perfectiunea in care noi traim, ne lipseste ceva ce nu vom avea niciodata: curajul pe care l-ai avut TU si cei ca tine. Niciunul dintre noi nu se va ridica vrodata la inaltimea TA! Niciunul dintre noi n-ar trebui sa ridice privirea din pamant in fata cadavrului tau, in fata ochilor tai inchis pentru totdeauna! Viata a ta a luat sfarsit, copile, iar sacrificiul tau ar trebui sa ne serveasca drept lectie de viata.

Nu-ti stiu numele, nu ti-am vazut niciodata fata, insa tu pentru mine vei ramane micul meu erou, intr-o lume meschina si plina de ura! Intr-o lume nesatula si fara scrupule! Intr-o lume in care moarte nu mai impresioneaza pe nimeni! Intr-o lume in care singura vina pe care ai avut-o, este ca te-ai nascut!

Ma auzi, copile? Cum iti este acolo? Ne poti da un semn? Sper…sa-ti fie mai bine!

E tradiv sa te intreb, nu-ti voi afla niciodata raspunsurile, insa stiu motivul pentru azi nu mai esti.

Imi sangereaza ochii si inima in fata mortii lor, asa cum ma simt neputincioasa in a le schimba destinele, destine pe care le hotarasc altii.

De ce? Cu ce drept? Pana cand?

  • author's avatar

    By: Iuniana Daniela Popescu

    Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

  • author's avatar

Please follow and like us:
123
About Iuniana Daniela Popescu 68 Articles
Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*