Bunicii si ostropelu’

Bunicu’ era unu’, aşa, la vreo 1.80. Bărbat frumos la viaţa lui. S-a căsătorit cu Dina (bunica) din dragoste. Mereu a zis:
,,Am luat-o era cea mai frumoasă fomeie din sat. Da‘ nici io nu eram de aruncat”
A lucrat o viaţă în fabrica de conserve ca ,,director la rampa de platagele (rosii)”. Aşa-i plăcea spună. Bunica, colectivistă de frunte.
Nu ştiu dacă o mai am vreodată ocazi văd sau mai trăiesc momente din astea, cel de vi-l povestesc mai jos. Nu cred! E imposibil! N-am cum!

Zi de vara. jucam în curte, cu pisicii. Abia îi fătase Maricica noastra. Eram întinsă p-un preş şi-i jigăream de zor.
Bunicu’ intra tot timpul pe poartă la aceeaşi ora. Parcă-l văd şi-acu’: pălăria pe partea stânga, haina pe umeri şi nelipsita servietă:
,,Ce faci, fata tati? Mumăta une ie?”
,,E-n grădina, udă
,,Aha! , Dinooooo, ajunsai. M-auz’? n-auz’, intrai poartă
,,Te-aud Ionele, te-aud! Viu acu’! ”
S-aşeaza pe tamburel lângă mine şi deschide servieta:
,,Ia la tata, ţ’ luai neşte caramele şi biscuiţi d-ăia de-ţ’ plac ţâie. Ia colea şi 5 lei, luai salariu’. Te duci cu ta mare mâine la coperativa,(cooperativă) ţi iei nişte marmeladă s-o mănânci cu biscuiţii. Pupate da fată” (…şi ia în braţe)
Bunicamea (parc-o văd), iese din grădină cu cizmele de cauciuc, ,,ăle verz’ ” şi cu şorţu dinainte:
,,Ajunsaşi Ionele?”
,,Aha, Dino, ajunsai!”
,,Fu aglomerată cursa? Cine fu şofer az’?”
,,Tot Nicu’ dân‘ vale. Cică-l lovi iapa Fane a lu’ Cucu’, dimineaţă, şi-l dusără la spital. Vorbea lumea-n autobuz. Cică ie grav săracu”’
,,Ferească Dumnezeu, Ionele! Nu mai ţâi minte şi pe taicu’ era -l pierdem când l-a lovit măgaru’-n spate?”
,,Ia colea, c-adusai neşte muşchi de porc. Ete, e cald! Dăcât ce-l băgară rampă” (mai exact, îl ciordise)
,,Hai, -l fac cu neşte mujdei, şi-o m-apuc coc şi neşte teci cu neşte platagele”
,,Bravo, fă, Dino! Bravo! De n-om mânca pan‘ ne-om speti”
Căţelu‘ nostru’ d-o viaţă, Lupu, cum a simţit miros de carne, cum a venit. Se gudura pe lângă noi ce n-ai văzut.
,,Ia, la el, ia! Ni d-aci le iei! Niii d-aciiii, n-auz’! Ia maică ciumagu’ ăla, de nu-i trag una şale de-l las lat
,,Lasă-l bre mamaie, ce-ai cu el? -i şi lui o bucăţică, i-o fi poftă
,,Du-te maică d-aci, -i dau un colţ da pâine înmuiat! Să vezi d-o mai zice ceva. Auzi la ea, -i dau muşchi da porc. Păi tac’tu-mare d-aia l-adusă? -l dăm la câini? Păi nu ne bate Dumnezeu?” …şi l-a alergat pe câine până s-a ascuns.

Între timp, daica Veta, vecină din faţă, o strigă pe bunica -i aducă ciuru’ (cică al nostru cernea mai bine mălaiu’)
,,Stai aşa, Vetoooo! Ies acu”…şi jap cu bucata de carne p-un tamburel. Bunicu’ intrase în casă se schimbe. IO, iau pisicii şi-i pun în târna din prispă, unde le făcuse bunica culcuş şi mă duc scot raţuştele alea mici si le mân la trocu’ de la fântână le dau apă (de mică am muncit).
,,Maică, fata mea! Ai grijă nu le-neci! M duc bag ciuru-n magazâe şi vi cu maica ne-apucăm da curăţat usturoi, platagelele şi tecile, le coace tac’tu mare cu carnea. Noi facem ostropelu’.
fraţilor, ne-apucarăm noi de usturoi, il curăţarăm, tot treabă-lucru’. Iese bunicu’ din casă şi ne zice -i dăm carnea s-o migălească pentru friptură.
,,Unde pusăşi fa carnea?”
,,Uit-o colo tamburel, Ionele!”
,,Care dreacu’ tamburel Dino, nu văd nimic”
,,Ce-ai puţă, orbişi?”
,,Ia uitea la eaaaa! Vino tu şi ia-o după tamburel”
,,Ulu’ putzaaaa! ne furară carnea dân bătătură
,,Ce-ai fomeie, cine dreacu Doamne iartă ne-o fure? doar fusăram aci toţ!
,,Atunci une ie ? Une ie? cine-o lua”?
,,, Minuţa! (adică io) maică, ! Tu nu văzuşi ce făcurăm noi cu carnea?”
,,Păi, o lasaşi aci tamburel”
,,Nah, Ionele! Vezi şi faţă spune la fel? Aci o lăsai

Băi fraţilor! Nu mi-a luat mult gândesc unde ar putea fi carnea. Cu scuza duc la wc (care era în fundu’ curţii) , duc -l caut pe Lupu (câinele) şi-l găsesc! Era întins după coşare (un fel de magazie d-asta mixtă, la noi, la olteni), cu burta-n sus, dădea din coadă. Ziceai înghiţise o butelie, nu juma’ de kil da carne. Îl durea fix la bască aia se certau descreieraţii pe bătătură! Îl iau binişor în braţe, il pitul în coşare şi pun drugu’:
,,Vino-ncoa teai dus! Dacă dau ăştia de tine şi te văd cu burtă cât China, lantu’ o fie lux”
M-am întors la locu’ faptei ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Nu terminaseră văicăreala:
,,Du-te fa şi scoate neşte carne de la garniţă şi terminăm bâlciu’ ”
,,Scot Ionele, scot! n-o mâncăm vânt în seara asta. Du-te şi coace platagelele alea, furaşi tu carnea aia da’ n-avusărăm parte dă ia. Când io ţâ’spui Dumnezeu nu doarme, tu m-asculţ mine, ştiu io ce vorbesc!
Băi frate, îi turuia gura ca moara stricată. Nu era chip să bage limba-n gură.
,,Ho faaaa, caşunaşi mine acu’! Uite n-o mai iau nimic.! i usuce mâinile ăluia d-o mai pune mâna pe ceva ce nu-i a lui. Odată luai şi s-aleasă prafu’! Ete, alţii fură da rup pamântu’ şi nu le mai zice niminea nimic…şi mănâncă linistiţ sara!”
A căutat bunicamea carnea, toată batutura. S-a băgat şi-n beci după ea. N-a dormit toată noaptea:
,, Ionele, , cin ne ia carnea?”

A două zi dimineaţă, cine intra în odaia de la drum unde dormeam, bunica. mângâie pe frunte şi ntreabă-n şoaptă:
,, maică, ! N-ai văzut maică un’ s-a dus Lupu’ nostru aseară? Nu-l mai gasâram! Plecă tac’tu’mare la servici şi el nu ieşi nicăierea. Ştii tu cevaşilea? -l cătai pantoată curtea. El se mai duce după caţaua lu’ Popa, (vecinu’), da -ntoarce tot timpu’. Ori ni l-or fi furat şi pă el?”
N-am apucat răspund, daica Leana, vecină di lateralu’ nostru’, strigă la poartă:
,,Daică Dinoooo”
,,Ie Lenuţă! Ce arde?”
,, daică Dino, , daţî‘-i drumu’ câinelui ăluia dân coşare, ! Cine l-a-nchis acolo? Veni Ionel al meu în casă şimi zisă latră de e prăpăd. Mata nu-l auzâsi?”
,,Ce s-aud , fatalica, tu ştii nu mai aud dăloc cu urechile ăştia ale mele. Numa în coşare nu-l cătai. Cin‘ l-o fi băgat acolo?”
,,L-am băgat io, aseară, nu-l omori în bătaie furase bucata de carne
,,Aaaaiiiiii! Tu l-ai băgat? Fiţ’-ar naţia ţi fie! Păi nu vine ia ta! Nu te spui io ce faci? Auzi la ia, pitulă câinele nu-l omor. Păi maică, , ce vină avea câinele, dacă noi, neşte zăbăuci, am lăsat carnea la gura lui. Prost era dă n-o fura

şi-am încălecat p’o şa, şi v-am spus povestea mea!

  • author's avatar

    By: Iuniana Daniela Popescu

    Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

  • author's avatar

Please follow and like us:
error123
About Iuniana Daniela Popescu 72 Articles
Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*