Casnicia intre acte si trairi.

Zilele trecute vorbeam la telefon cu o prietena, si, printre altele, mi-a dat si vestea ca e insarcinata. M-am bucurat enorm pentru ei! Stiu cat de mult si-au dorit sa aiba un bebe, iar rolul de parinti ii prinde de minune. De aici, am ajuns si la pledoariile legate de casnicii, in general: cum sunt la inceput, cum se schimba in timp, dar, mai ales, ce le tine in ,,viata” si ce nu. Ce le prieste si ce nu.

Daca m-as da exemplu, n-as fi unul dintre cele mai bune. Nu e nici pe departe cea perfecta, daca spre ea si-ar arunca privirea cei a caror casnicie e icoana de pus in perete, la care se inchina in fiecare seara inainte de culcare.

Nu stiu ale voastre cum sunt. A mea, e asa cum cred ca-mi vine bine: aerista, vie, colorata, plina de umor, si, nu in ultimul rand, bazata pe complicitate.

Probabil, va intrebati ce inseamna ,,aerisita”, asa cum va intrebati ce inseamna restul. Explic:

AERISIT(a), cum bine stim, are radacina in cuvantul ,,aer”, prospetime. Respiratia proprie a fiecaruia dintre noi. N-are o definitie, dar, ar trebui sa aiba o insemnatate in care sa ne regasim toti. Inseamna sa nu ne calcam pe picioare, sa nu ne stam in coaste, sa nu ne invadam. Inseamna respect reciproc si spatiu dat atunci cand avem nevoie. Denota incredere daca fiecare stim s-o dam (avem) la randul nostru. ,,Aer”, este opusul ingradirii si al supunerii, asa cum este contrariul deciziilor pe care le iau altii in locul tau, negandu-ti libertatea de a face ceea ce simti sau taindu-ti dreptul de a-ti manifesta nemultumirea.

VIE. Este atunci cand nu-i permiti anormalului sa devina normal iar plafonarii sa devina lux. Lucrurile astea, deobicei, se intampla cand ii dai voie monotoniei sa te sugrume, sa devina toxica. Cand bagi capul in nisip precum strutul, in momentul in care simti ca se clatina, gasindu-ti scuze pe care nici tu nu le crezi sau nu-ti apartin. Daca ai facut greseala sa te resemnezi, fara sa cauti solutii pentru a-i reda oxigenul de care nevoie, considera-te motiv principal si cauza clara a falimentului. Comunica! N-o lasa sa rugineasca! Dialogul cu cel de langa tine, este cea mai buna cale atunci cand sufletului ii este greu si se lupta cu incertitudini. Probleme nespuse, neplacerile ascunse, suferintele inabusite, se transforma in lopeti care-ti sapa propria groapa, iar mai devreme sau mai tarziu, iti este destinat sa cazi.

COLORATA. La prima citire, daca ne-am raporta cuvantului, gandul ne zboara la culori. Dar, nu asta este esenta. Pentru mine, ,,colorat” inseamna sa nu te rezumi niciodata la tacere cand simti ca nu mai faci fata unei situatii sau conjucturi. Culorile, in cazul nostru, sunt cuvintele. Ele salveaza tot timpul ce noi credem ca nu mai poate fi salvat. Ele dau tonalitatea unei casnicii. Sigur va intrebati, cum? Simplu: adaptate tot timpul la situatii atunci cand se cere, iar asta inseamna exprimarea care pleaca din interior. Daca simti ca trebuie sa injuri, injura! Nu trebuie sa te comporti niciodata contrar sentimentelor din acel moment. Nu-ti impune niciodata sa fii ,,impaciuitor”! Nu-ti face din asta un tel daca mintea si corpul tau dau semne contrare. Te ineci in propria ,,saliva” fara sa schimbi nimic. Rabufneste, exteriorizeaza-te, fa-te auzit(a) cand cel de langa tine, in ciuda timpului care a trecut prin voi, n-a reusit inca sa inteleaga ce-ti place sau nu-ti place, ce accepti sau nu, ce poti tolera sau pana cand. Altfel, nu-ti va intelege niciodata neplacerea pe care o ascunzi tot timpul in spatele unor vorbe dulci, doar din frica de a nu deranja minciuna perfecta numita casnicie. Vorbele bune isi au rostul lor, insa nici vorbele ,,taioase” n-au omorat pe nimeni, atata timp cat sunt intelese. Acelasi lucru e valabil si invers. Daca simti sa spui ,,te iubesc” chiar si-ntr-un moment neprielnic, fa-o! Surprinde! Urla-ti iubirea! Urla cat poti de tare si scoate din tine toate cuvintele colorate destinate dragostei. Pentru cel de langa tine, poate insemna mult. Am facut asta in ambele cazuri. In primul, te racoresc. In al doilea, te-nalta!

Daca nu gasim curajul sa le folosim intr-un ambient numit ,,casnicie”, unde transparenta ar trebui sa fie pilastru prin excelenta, in afara ei, degeaba facem uz de ele, chiar daca ii sunt destinate.

UMORUL. Cand o casnicie este dominata de-o seriozitatea acuta si-o sobrietatea care o monopolizeaza in fiecare secunda a existentei ei, din punctul meu de vedere, isi poate schimba titulatura fara dar si poate in ,,Mortuar viu”, nicidecum intr-un nucleu din care sa-ti iei seva existentei. Lipsa umorului, autoironiei si a gradului de nebunie, care ar trebui sa existe in fiecare dintre noi, te baga in ,,mormant” inainte de termen.

COMPLICITATE. Of, ador cuvantul asta, mai ales cand vine pus in practica. In tineretile mele, am avut un prieten extrem de educat. Insa, educatia lui, raportata la caracterul meu, mi-a mancat 5 ani din viata. De fiecare data cand intrebam ,,ce facem?”, ,,unde mergem?”, ,,ce combinam in weekend?”, ,,unde zburam sau aterizam?” ,,ce cumparam?”, ,,iti place sau nu?”, raspunsurile era aceleasi: ,,unde vrei tu, iubire! cum zici tu, iubire! facem ce vrei tu, iubire! cumparam ce vrei tu, iubire! daca-ti place tie imi place si mie…iubire!”

Astea toate puse la un loc, m-au facut sa pun capat relatiei. Deciziile luate doar de unu, sunt semne clare ca celalalt n-are nici o treaba cu viata din el. Faptul ca trebuie sa hotarasti tot timpul pentru doi, plus lipsa complicitatii, la un moment dat, te vor obosi. Si, fara sa vrei, te vei intreba unde o s-ajungi daca cel de langa tine n-are niciodata un cuvant de spus, o atitudine, o motivatie, o parerea, o explicatie sau un gust personal. E ca si cand ti-ai vedea viata intr-o oglinda: aceleasi gesturi, aceleasi vorbe, aceeasi pasi facuti in urma ta, aceleasi intrebari si raspunsuri pe care ti le pui si ti le dai singur(a)

Complicitate nu inseamna sa fii de acord tot timpul. Nu din punctul meu de vedere. Complicitatatea este atunci cand ajungi la un consens daca ti-ai spus si propria parere, luandu-o in calcul si pe a celui de langa tine. Complicitate nu este=facem cum zici tu. Asta inseamna lispa de responsabilitate, in cazul in care decizia luata nu a fost una dintre cele mai bune sau a esuat. Frica de repercusiuni. Pentru unii, e mult mai usor sa-si lase viata pe mainile jumatatii, fara sa realizeze ca o casnicie solida, are nevoie tot timpul de doua propuneri, doua pareri, doua intamplari, doua nebunii, asa cum are nevoie de doi: unul sa puna sarea, celalalt piperul. Personal, n-as avea nici un fel de satisfactie daca decizia unanima, inainte, nu m-ar face sa m-agit nitel, indiferent de care parte e. Va marturisesc din propria experienta, gustul e altfel. O traiesti altfel.

La ce-am scris, acum, in incheiere, imi permit sa mai adaug un singur lucru. Casniciile pe care unii le numesc perfecte -fara certuri, fara constraziceri, fara urcusuri si coborasuri, fara voci ridicate si fara jugulari ingrosate sau ochi iesiti din orbita- bazate doar pe ,,mu-mu-mu si sunete de vioara”, pentru mine, nu exista. In viziunea mea, sunt doar niste semnaturi puse pe niste acte care atesteaza doar unirea legala a doi oameni, al caror rol de sot si sotie s-a terminat in momentul in care le-au semnat, fara sa fi avut vreun inceput…vreodata!

  • author's avatar

    By: Iuniana Daniela Popescu

    Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

  • author's avatar

Please follow and like us:
123
About Iuniana Daniela Popescu 72 Articles
Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*