De ce ai plecat din tara?

In urma cu doua zile am fost contactata de redactia unei cunoscute televiziune din Romania -si invitata in acelasi timp- sa particip la o emisiune dedicata romanilor stabiliti in strainatate, emisiune ce are ca tema, povestile conationalilor nostri. Subiectul in cauza se rezuma la 3 (trei) intrebari.

1. De ce ai plecat din tara?

2.De ce ai ramas in tara in care esti acum?

3.Ce ar trebui sa se intample in Romania pentru a te intoarce?

Mi-a facut o deosebita placere sa stiu ca, parerea mea ca romanca -pentru cei din tara- poate conta intr-o oarecare masura si ca povestile noastre, celor de ,,afara”, pot fi auzite (si) de cei care in situatii de genul , urechi nu vor sa aiba. Ba mai mult, in multe cazuri, in ciuda faptului ca suntem inca cetatenti de nationalitate romana, refuza sa ne recunoasca.

Din pacate, povestea si plecarea mea din Romania s-au oprit din start la prima intrebare, lucru pe care l-am constatat imediat ce-am citit setul de intrebari. Constiinta m-a obligat sa iau legatura cu redactia de la Bucuresti si sa spun (cu regret) ca nu pot impartasi experiente pe care nu le-am trait asa cum le-au trait alti conationali din dispora: viata la risc, frunti asudate, frica si de ce nu, umilinta. Decizia parasirii tarii nu venit in urma unor neplaceri si nici in cautarea unui trai mai bun, asa cum n-am fost obligata s-o abandonez in urma unor necazuri. Cum bine stiti multi dintre voi (cei apropiati), am parasit tara in urma unei…iubiri (sotul meu), DAR, acest lucru nu ma va impiedica niciodata sa nu fiu solidara cu cei mai putini norocosi decat mine, sau sa ma debarasez (asa cum au facut altii) de cei care ale caror povesti de viata n-au coincis cu a mea.

Insa, dincolo de toate cele, profit de micul meu spatiu virtual (blog) si, in speranta ca randurile mele vor fi citite de ,,cineva, undeva, acolo”, raspund la cele doua intrebari ramase, constienta fiind ca vor fi date in van.

2. De ce ai ramas in tara in care esti acum?

Dincolo de nucleul familial construit aici -care va ramene mereu o prioritate- si in ciuda faptului ca m-as fi putut intoarce in tara oricand cu aceleasi drepturi pe care le aveam atunci cand am plecat, unul din motivele care m-au determinat sa spun ,,Adio” Romaniei si sa ma stabilesc aici, a fost civilizatia. Spiritul civic, daca vreti, care, in opinia mea, este unul dintre factorii esentiali si de baza al unei societati. Din pacate, la acest capitol, cum de altfel si in materie de educatie, tara noastra e ,,absenta”. N-am fost niciodata inzestrati sau educati cu responsabilitate civica. Pe cei care nu sunt ca noi, i-am tratat tot timpul cu indiferenta si i-am considerat doar niste rebuturi. In realiate, erau doar victimele unui sistem sarac si a unei societati bolnave. Egoismul si lipsa de empatie, nepasarea si dezinteresul general, au format lacune mari in societatea romaneasca. S-au construit cratere greu de acoperit. Individualismul care ne caracterizeaza de ani ne-a adus unde suntem. Desi suntem o tara formata (si) pe adunari AD-HOC, am refuzat demult sa urmam istoria. Traim doar pe princiupiul trocului: iti dau, imi dai! nu-mi dai, nu-ti dau! Iar asta in cazuri fericite. In general, asa cum spuneam, predomina egoismul si individualismul. In termeni populari ,,Capra vecinului”.

Daca pe ici, pe colo, am evoluat cumva, la capitolul mentalitate am ramas ,,restanti”. Refuzam sa crestem si nu reusim sa intelegem ca statutul de cetatean al unei tari are si obligatii, nu doar drepturi. Nu stim sa respectam, nu stim sa apreciem, nu stim sa ne autoeducam. Pentru mult timp de acum incolo vom ramane aceiasi scuipatori de flegme si seminte prin tramvaie, aceiasi ragaitori de mici si bere pe la colturi, aceiasi locatari care arunca de la geam codru de mamaliga ramas, si, de ce nu, oase imprastiate pentru ,,maidanezi”.  Acelasi ,,smecher” care merge pe linia de tramvai, aceeasi ,,Tata Florica” la cap papusa si la cur matusa. Aceiasi ,,legiuitori” care-si fac dreptate cu pumnul in masa, sau, dupa caz, imprimat pe fata cuiva. Nu ne dezmintim nici in materie de evolutie. In mintea noastra ea se limiteaza doar la luat: vrem acum, fara sa facem nimic; imediat, fara sa miscam un deget; repede, bine si cu orice pret calcand pe cadavre, fara a lua in calcul efectul. Iar daca nu ne iese, vinovati sunt mereu altii nicidecum noi.

In multe cazuri notiunea de TOLERANTA este confundata cu RISCUL, iar apostrofarea in cazul unei greseli care poate fi remediata, este asociata cu ,,bine ca esti tu destept!”. Atunci cand unul isi permite sa fie mai bun ca tine, trebuie automat linsat sau scos din circuit. Altfel,  se poate transforma oricand in pericol. TU, pe plantatia ta, trebuie sa ramai unic si invincibil cu orice pret. Daca lucrul asta se intampla si pe plantatiile altora, cu atat mai bine!

3. Ce ar trebui sa se intample in Romania pentru a te intoarce?

Sincer, nu m-am gandit la reintoarcere. Cel putin…nu intr-un viitor apropiat. Dar, daca as lua in calcul o astfel de decizie, m-as bucura sa stiu ca Romania incepe sa constientizeze si sa realizeze ca fara un prezent solid, nu va exista niciodata un viitor pe masura. Nu suntem singura tara in astfel de conditii caracterizata prin nevoi acute. Insa, dati-mi voie sa spun ca dupa aproape 30 de ani, n-avem voie sa fim in stadiul la care suntem. Nu ne mai putem permite sa ne comparam cu tari care provin din a treia fasa a civilizatie: fara apa si lumina, cu wc in curte sau in imposibilitatea de a frecventa o institutie de invatamant. De accesul la sanatate si conditiile derizorii in care traieste o parte a populatiei, nici nu mai vorbim. Iar cele enumerate, atentie, ar trebui sa intre in fisa DREPTURILOR, nicidecum in cea a FAVORURILOR. Minimul necesar si indispensabil nu e un LUX, e un DREPT care ti se cuvine. La ora cand vorbim, este inadmisibil ca intr-o tara precum  Romania sa (mai) existe astfel de cazuri, pe care, personal, le numesc nenorociri.

Daca am fi avut o lista cu prioritati sau daca am fi acordat o atentie marita nevoilor tarii, in ansamblu, si nu doar pe bucati sau in interes personal, sunt convinsa ca lucrurile stateau cu totul si cu totul altfel. Ce n-am inteles inca, noi ca popor, este ca o tara trebuie asociata tot timpul cu un prunc. Ce-i trebuie unui copil sa creasca si sa se dezvolte normal? În primul rand sanatate, mai apoi educatie, suport moral, etic, emotiv si nu în ultimul rand suport mental care sa se adapteze ușor la schimbări. Cu atat mai mult, sa fie în stare să le accepte cu ușurință. Sa fie dispus/ajutat/sustinut sa contribuie si sa-si dea aportul într -o societate din care el va face parte. Daca lucrurile astea nu exista iar conditiile sunt total opuse și derizorii, copilul de astazi va fi adultul ”bolnav” de maine. Am spus tot timpul ca, cea mai mare investitie pe care o poate face o tara este sa acorde o atentie marita copiilor/ tinerilor. Cand tu ca stat nu faci acest lucru si nu-ti canalizezi atentia pe ceea ce inseamna viitorul de maine, n-ai nici cea mai mica sansa care te poate scoate la lumina din mocirla in care te-ai bagat si traiesti.

In schimb, ce cred ca ne mai poate salva, totusi, este puterea noastra, a ficaruia dintre noi. Pentru ca PUTEREA de schimbare, desi nu pare, sta in mainile noastre!

Revenind la intrebare si intoarcerea mea… ,,mai e mult pana departe!”

P.S Stiu ca in tara mea sunt o gramada de oameni minunati si sanatosi la minte care ar putea face lucruri marete si-ar putea schimba cursul unei natiuni, asa cum stiu (cunosc) romani din Diaspora, care ar avea tot timpul un cuvant (bun) de spus. Insa, cei ca ei, cu prezenta lor ar fi incomozi. Ar clatina apele unei caracatite care s-a instalat comod si confortabil pe fundul unei mari…TULBURI.

ROMANIA, ASA CUM ESTE EA, N-AM SA-NCETEZ  NICIODATA S-O IUBESC. Este si va ramane in sufletul meu!

  • author's avatar

    By: Iuniana Daniela Popescu

    Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

  • author's avatar

Please follow and like us:
123
About Iuniana Daniela Popescu 68 Articles
Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*