De ce n-am cumparat niciodata online?

Nu stiu daca suna ciudat, bizar, straniu sau cum vreti voi, dar, recunosc cu mana pe inima ca, n-am cumparat niciodata online, desi, am fost tentata in nenumarate randuri. In schimb, am o gramada de prietene care cumpara detoate si orice, plecand de la ace, brice si carice, lame, clame si chiloti de dame.

Odata, o prietena de-a mea, m-a sunat sa-mi spuna ca e foarte mandra de cele doua agrafe pe care si le comandase online, si ca-i stau in par de minune. ,,Cum, soro, ti-ai comandat ,,dacat” doua si ti le-au trimis? Adica, oamenii aia au luat in calcul comanda asta in valoare de 80 de centi?” E, da! Fix asa se intamplase! Alta, i-a comandat lu’ fiica-sa o suzeta nu stiu de care, comanda care fusese onorata cu aceeasi promtitudine cu cea a agrafelor, la un pret si mai mic. O verisoara de-a mea, si-a comandat o pereche de dress-uri cu nu stiu ce model pe lateral. O prietena de-a ei, un pachet de servetele colorate si niste cuie pentru sotu’. Matusa mea, de exemplu, e clienta fidela. Eu nu stiu cu dreacu de nu i-au  facut statuie astia de la Amazon! Cumpara-n draci! Rochii, pantofi, bluze, pantaloni, geci, vestute. In fiecare an isi schimba garderoba. Nu mai vorbim de tigai, oale, cratiti, solnite, polonice sau mai stiu io ce scobitori cu stegulete. ,,Draga, dar au preturi excelente plus calitatea! Prost sa fii sa refuzi asa oferte!” Daca zici tu, tusi, asa o fi!

Nu, nenica, nu! Cand vine vorba de mine, lucrurile stau fix invers. Nu ca n-as avea incredere in ei, n-am incredere in mine. Cum, de ce? Explic.

Eu trebuie sa simt ,,gustul” atunci cand cumpar. Intelegeti ce spun? Adica, eu trebuie sa intru intr-un magazin si sa stau in el pana curg apele de pe mine, eventual, sa ma ia cu lesin. Pana nu probez o pereche de pantofi de j’de mii de ori, pana nu-mi vad cracii in oglinda si pana nu fac zece ture printre tejghele sa vad cat de comozi sunt, nu ma las. De imbracaminte, nu mai zic. Vanzatoarea care-mi ,,pica in maini”, trebuie sa aiba o rabdare peste limita prevazuta de lege. Daca nu-i *ut Zenu’ cum stiu mai bine, n-am facut nimic. ,,Alta culoare n-aveti? Mi se pare ca nu se aseaza bine pe coapse, dati-mi alta! Da’ nu vi se pare ca e cam scumpa la asa calitate? Hm, cam lunga, si nu ma prinde nici modelul. Nu-mi place cum vine la spate iar manecile sunt cam largi” Asta asa, in mare. Mizilic! Dar, lucrurile pot sta si altfel. Pot sa probez sapte rochii si sa cumpar o pereche de pantaloni scurti, de exemplu. Sau sa intru intr-un Moll pentru o pereche de slapi si sa ies cu o canapea la pret de oferta. Mi s-a-ntamplat, nu radeti! Insa, apogeul l-am atins intr-un an, de Craciun, cand toata lumea era in febra cumparaturilor cu sarsanalele pline (globulete, betele, brazi, cozonaci, carnati, etc)  numa’ eu defilam cu o punga-n mana. Imi cumparasem un costum de baie si niste tampoane. Bine, satisfactia cea mai mare o am cand aud vreo sirena de la vreo salvare. Atunci mi-aduc aminte de sotu’ si fug repede sa vad daca nu cumva vine sa-l ia pe el. Nu s-a intamplat niciodata, fereasca Dumnezeu! De fiecare data il gasesc fidel in aceeasi pozitie: cu capu’ pe-o parte, galben ca lamaia si cu limba pe stanga.

Ma rog, in esenta, cam asta e ideea. Cu mine poti risca in orice moment, cu atat mai mult online.

Si mai e o problema, grava, zic eu. Daca ma razgandesc imediat dupa ce am dat comanda, ce fac? Daca nu-mi vin pantofii, ce fac? Rochia? Daca oala e sparta si-mi curge zeama de la sarmale sau nu le coace cum vreau eu? Pai nu pun in pericol toata familia? Voi nu ma stiti cum fac cand ma enervez, nu stiti! Mai bine! D’aia zic, cu riscul de a ramane ultima de pe Planeta in materie de shopping online, eu tot nu renunt la obiceiurile mele. Si acu’, fie vorba-ntre noi, ce rost ar mai avea viata mea daca atunci cand pot si am ocazia, n-o *ut pe-a altora? Pe banii tai, e drept, da’ na, le-o *uti cum vrei tu!

 

Well! Dragi adepti ai shopping-ului online, din partea mea, aveti toata stima plus respectul. Va admir pentru curajul de a cumpara doar in baza unor imagini. E chiar misto sa ai ocazia s-alegi dintr-o tastiera si un mouse, sa eviti toata nebunia aia reala, plus timpul pierdut, soti lesinati si copii descreerati cu rabdarea pierduta. Eu, una, nu pot! Pana nu-mi complic existenta, pana nu-mi macin ultimul neoron si nu-mi consum ultima celula din corp, nu simt ca traiesc. Ma rog, nu simt ca ,,shoppinguiesc”.

Stati, ca n-am terminat! Am un prieten (saracu’), care, de fiecare data cand vorbim, in speranta ca ma va convinge, nu pierde ocazia si insista sa-mi dea cele mai simple indicatii in materie de…Amazon, sa pot intra si io in randul lumii ,,online”, zice el. Pana acum n-a reusit, si nci nu stiu daca va reusi vreodata!

 

Craciun fericit!

 

  • author's avatar

    By: Iuniana Daniela Popescu

    Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

  • author's avatar

Please follow and like us:
error123
About Iuniana Daniela Popescu 72 Articles
Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*