Destinatar: Centenarul

Mai tristi si oropsiti ca niciodata ne jucam de-a soarta. Flamanzi si goi de noi, ratacim intr-un neam de parca n-ar mai fi al nostru si nici noi ai lui.

Ne e greu sa credem ca marele trecut ne-a fost in van, asa cum ne este greu sa traim intr-un prezent sufocat.

Vinovati fara vina, pacatosi far’ de pacat, ode si glorii…intr-un popor prea sarac.

Din Pamant v-am facut doliu iar din opinci sicrie-n suflet. V-am ingropat!

Cand ati plecat, ne-ati lasat frumosi si curati. Azi, mai urati si mizeri ca niciodata.

Dunarea e plina de lacrimi iar din Carpati se aude ecoul durerii. Satele ard de pustietate, batranii isi plang feciorii. Bunicii, nepotii nevazuti.
Un tricolor falfaind in poarta, parca-i cheama-napoi. Parca!

Apleaca-ti urechea sa ne-auzi cum strigam libertatea lipsita de ei. Sterge-ti ochii batranetii sa ne vezi umilinta. Ia-ne-n bratele tale…descatuseaza-ne de ei! Culca-i la Pamant si cere-le socoteala pentru toti slotii cheltuiti far’ de veghe. Sfinteste-le mintile negre cu care ne-au ingenuncheat. Din sangele vostru si-au facut cheag pe viata, iar din ultima voastra suflare provizii de nemuritori.

Lumanarile v-au fost stinse.
Ati murit…degeaba!
Unde esti tu Tepes, Doamne! Si tu Stefan, si tu Mircea? Unde-i floarea ce-a vestita a intregului Apus?

Vantul bate tare…ranile ne dor!

Calai de azi, popor destramat. Norod rasticnit pe crucile…mamilor voastre! Ne-ati saracit samanta…Cristosii mamilor voastre!

Urla prostia! Vocile lor ascutite sunt sageti indreptate spre noi. Legile lor, palos pentru capetele noastre.

Unire! Unire! Unire!

Vieti vagabonde tarate-n fotolii, limbi mascacrate la tribune de aur, guri fara vorbe. Capete fara creier, cruci inaltate si spalari de pacate. Circ fara paine.

Minti luminate ingropate in cavoul uitarii. Popor de ani chinuit, n-ai obosit?

Ne cantam orgoliu’-n straie dar suntem morti demult. Din noi a mai ramas doar numele si-o tara impartita in doua. Mandria e la pret de-o punga. Nemultumirea e gazata. Orgoliu’ e tinut in viata cu firimituri si resturi. Schimbarea e ocara. Ne vindem p’un pol sau ne cumparam intre noi. Ne amanetam vieti in vitrinele lor.
,,Vand spital sau dau la schimb p’o cruce. Rog seriozitate”. Plai mioritic transformat in targ al durerii.

Dragul nostru Centenar,
bine-ai venit…sau nu?
Ce faci? Cum iti e? Ne vezi?

Cum ti-e trecutul de ieri si ziua de maine cand ti-arunci privirea spre noi? Cum ne-ai gasit dupa un secol de existenta?

Ce zic Cuza si Istoria? Suntem…cum si-au dorit?
Fii sincer cu noi, rogu-te!…sau poate plangi…Stim, mai dezbinati ca niciodata!

Iarta-ne, dragul nostru Centenar! Tu, dorinta a istoriei, ai stiut ce-ai facut! Noi, facuti d’un secol, nu stim incotro s-o luam.

Tu, ne-ai unit! Noi, mai rataciti ca niciodata!
Romanie frumoasa – tara jaratec!

  • author's avatar

    By: Iuniana Daniela Popescu

    Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

  • author's avatar

Please follow and like us:
123
About Iuniana Daniela Popescu 71 Articles
Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*