Gand bun, Romania mea!

Cu ceva ani in urma, vin pe lume intr-o tara frumoasa si bogata, intr-o tara cu istorie si civilizatie in care toate lucrurile erau cat se poate de normale…atunci. Vad lumina zilei intr-un spital de provincie unde sectia de maternitate era pe masura, la fel de provinciala. N-am avut bafta sa ma nasc cu 70 de doctori la cap, dar am avut norocul de o moasa (asistenta) oarecum universala. Daca nu era doctorul, era ea.
Conform datinei stramosesti, ai mei isi fac datoria de parinti: imi dau nume, ma miruiesc si ma pun in bratele lu’ Doamne Doamne.

Cresc si ma dezvolt intr-o tara comunista in care nu trebuia sa vorbesti mai mult decat trebuie si nici sa fii bogat mai mult decat prevedea legea din acea vreme. Politica… habar nu aveam cu ce se mananca, nu stiam ce inseamna. Singurul lucru pe care il stiam era ca am un Presedinte de tara pe care trebuie sa-l slavesc in toate poeziile, cantecele si odele din acea vreme. Stiam ca statutul meu de copil si elev imi impunea doar doua lucruri: sa-mi fac datoria fata de mine si parintii mei, si sa-mi respect ai mei dascali care isi faceau meseria cu tot ce tinea de ei.

Orizonturile erau scurte. Piata era aceeasi in fiecare zi iar lucrurile erau la fel pentru toti.
Masinile in parcari erau putine, iar  cand mai trecea cate un Aro in loc de Dacie, ramaneai cu gura cascata si te intrebai daca surprizele de la guma TURBO devenisera realitate.
Televiziunea era data cu portia sa nu cumva sa ne-necam. Te mai scoteai cu un spectacol adus de la Judet, organizat mira-te-ai pe unde.
La capitolul filme, n-o duceam rau, dar nici bine. Noroc ca mai aveam vreo ruda in contact cu lumea de dincolo de vama si mai faceai un cinema acasa (casete video) cu draperiile trase, sa nu cumva sa batem la ochi ca televizorul era aprins la ora tarzie in noapte. Nu de alta, da’ riscai sa fii ridicat. De muzica, nu mai vorbim.

Timpul zboara! Incet, incet, romanul se desteapta (vezi Imnul) si-si doreste schimbarea din ce in ce mai mult.

Am pus-o de-o Revolutie in speranta ca lucrurile se vor schimba, iar in tara noastra va fi totul lapte si miere. Vom avea tot ce n-a avut nimeni pe pamant de la maimuta-n’cua’.

Fericiti c-am scapam de Tiran si cu speranta in suflet, dam frau libertatii din noi. O unim cu democratia si suntem pe cale sa formam o noua Romanie: Romania lu’ Papura Voda.
Schimbam tot ce se poate schimba, slefuim ce mai era de slefuit.
Incepem sa dam dreptate Maicii Preceste din calendar si busuiocului de la icoana, creandu-ne iluzia ca totul va mearga struna. Mancam ani de zile gogosi de la toti vanzatorii ambulanti care se perinda prin Piata Politica. Nu conteaza cu ce pret, digeram orice.
Anii trec cu viteza luminii si ne teleportam la AZI.
Care AZI? Al cui AZI?
La AZI-ul saracei Romanii? La AZI-ul oamenilor care traiesc in ea? La AZI-ul celor care o conduc?…sau la AZI-ul…de maine?

AZI, le avem pe toate. Avem drepul la replica, avem dreptul la opinie, avem dreptul la apel, la razbunare, la santaj, la hotie, la furat, la scuipat! Avem dreptul la de toate, dar, de fapt, intr-o buna zi, vom realiza ca, n-am avut dreptul la…NIMIC.

TU, Romanie, natie de oameni minunati, esti obosita, nu-i asa? Esti dezamagita pe zi ce trece de tot ce-ti fac, de tot ce-ti pun in carca. Incep toti sa te dezmosteneasca! Nici in Testament nu mai existi! Iti sterg zile din viata, zile pe care ai nostri strabuni ni le-au lasat!

Astazi, e ziua TA!
Multi te vor sarbatori, multi te vor compatimi, multi se vor face ca nu te vad iar restul… se vor face ca nu existi. Multi te vor nega si tot la fel de multi te vor uita.

Eu, TE IUBESC Romanie! Tu m-ai facut ceea ce sunt, tu ai creat omul din mine! Tu mi-ai adus lacrimi in ochi si m-ai facut sa simt ce doar un roman poate simti, cand in lume ti-a fost rostit NUMELE iar pe scene internationale ti-au fost aplaudati copiii, cand pe podium ti-a fost cantat IMNUL.
EU inca te mai iubesc, Romanie! Inca mai iubesc oamenii cinstiti din tine. Inca mai iubesc oamenii care mai spera in ceva. Oamenii simpli, oamenii care inca mai cred in puterile lor. Oamenii care, inca mai #rezista!
Inca mai cred in mamele luptatoare si in tatii care le sustin. Inca mai cred in educatia bunicilor si in grija lor pentru nepoti. Inca mai cred in omul bun care ajuta pe cel de langa el. Inca mai cred in tine, ROMANE! Cred in puterea ta de a nu da batut si mai cred ca rautatea LOR intr-o buna zi se va sfarsi.

LA MULTI ANI, draga mea ROMANIE!
Romania din sufletul meu, Romania in care eu am existat candva.
Nu fi trista! Nu-i lasa sa-ti ia si zambetul care ti-a mai ramas. Sterge-ti lacrimile si ridica-te!
Stim ca nu esti pe drumul cel bun, stim ca pe multi dintre noi ne-ai dezamagit si mai stim ca ai avut incredere in cine nu trebuia. Asa ai fost mereu, naiva. 27 de ani de naivitate….poate-ti mai trebuiesc inca pe-atat sa-ti revii din amorteala in care traiesti, da nu te lasa ingenuncheata!
Nu-ti pierde speranta si nici nu renunta sa crezi!
Copiii mei au nevoie de tine, EU am nevoie de tine, NOI, avem nevoie de tine!
Chiar daca sunt departe, ochii, inima si sufletul meu, vor fi mereu intreptate catre tine.

LA MULTI ANI ROMANIE, oriunde tu te afli, oriunde tu respiri, oriunde tu te bucuri, oriunde tu plangi, oriunde tu traiesti!

Gand bun, Romania mea!

  • author's avatar

    By: Iuniana Daniela Popescu

    Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

  • author's avatar

Please follow and like us:
error123
About Iuniana Daniela Popescu 72 Articles
Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*