Je suis Parascheva!

In randurile de ma jos, am sa va descriu un dialog, scurt, purtat intre (insasi) Parascheva si unul dintre milioanele de fani. Va fi un dialog transparent, care va oglindi realitatea si care va indeparta orice dubiu (cum ca, ea n-ar exista) iar pe noi, pacatosii, ne va face sa ne apropiem de osandele ei cu cei mai repezi pasi, care, pe alocuri, pot intrece pana si viteza luminii.

 

Intr-un final, dupa ore intregi de drum lung , stat la coada, coate-n gura, plantoane orizonatale si taras-culcat, credinciosul ajunge in fata unui cadavru’ al unei doamne care dateaza din anii…secolul al-XI-lea. Insa, in ciuda anilor trecuti peste dansa, isi poarta varsta precum o doamna din zilele noastre, trecuta de-a patra tinerete. Exista o singura diferenta: pe prima o pupa toata lumea. Pe-a doua, n-o mai pupa nimeni, pentru ca, fie vorba-ntre noi, vie, nu poate face minuni.

 

-Buna ziua, Praschevo!

-Buna ziua, fanu meu! Ce vant te-aduce p’aici?

-Nu m-adusa vantu’, m-adusa Pandele, cu autocaru’.

-Cine e Pandele?

-Cum, nu stiti cine este? E tata-L nostru, primul cetatean al orasului Voluntari, sotul preacuvincioasei Gabita, primarita capitalei, prieteni buni cu shafu’ Daniel, Preafericitu’ Romaniei.

-Aha! N-am auzit de ei, da’, ma rog! Si, de ce v-adusa aci?

-Pai, sa va vedem, sa va pupam, sa va atingem. Sa ne rugam!

-I-auzi! Da’…tu stii cine sunt io?

-Paracheva, cum cine?

-Ok, ok, Parascheva! Da’ ce-am facut io la viata mea si cum de-am ajuns aici, stii? Povestea vietii mele, adica.

-Eeeee! Nu stiu io d’astea! Stiu ,,dacat” ca faci minuni!

-Gen?

– ………..

-Alo, domnu’! Ce minuni fac?

-Pai, nu stiu exact, ca n-am vazut! Da’, nah! Daca asa zisa domnu’ primar, asa facuram! Si mai ales ca, transportul a fost moaca! Cine iti mai da ceva azi, fara sa platesti? Nimeni! Si e misto, asa, sa calatoresti in grup. Mai un banc, mai o gluma, mai o injuratura…mai impartim o sticla de vin! Ca vorba aia, pan’ la Iasi e drumu’ lung!

-Da’ tu, cu ce te ocupi in viata de zi cu zi? Ce muncesti?

-Nimic! Iau d’ala, cum se numeste… ajutor social!

-Sotia?

-La fel. E cu mine, da’ mai in spate, cu soacra-mea! A venit si ea. Pensionara. Va iubeste mult. Se roaga in fiecare seara la dumneavoastra sa-i mareasca pensia si alocatia ,,la” nepoti. Bine, se roaga si la Dumnezeu, sa nu-mi gasesc serviciu. Zice ca e mai bine sa stau acas’ fara sa fac nimic si sa-mi dea statul bani, ,,dacat” sa ma duc la munca.

-Deci, sunteti o familie de ,,muncitori”.

-Eeee! Ne descurcam si noi cum putem!

-Si, pana la urma, de ce-ati venit aici? ce vreti de la mine?

-Sa ni se indeplineasaca o dorinta, o minune, o ceva!

-Ia, s-aud!

-Stiti, noi acum, locuim in chirie, intr-un apartament cu patru camere. E cam mic. Ne-am dori si noi o viluta, nu neaparat cu piscina, c-o facem noi dupa, daca e, da’ macar sa fie mai incapatoarea, asa. S-avem si noi un’ sa facem un gratar, sa chemam rudele, prietenii, s-ascultam si noi o manea, o ceva. In apartament e nasol! Te-aud vecinii, te reclama, cheama politia, se lasa cu scandal. D’asta zic, sa evitam. Vream s-avem si noi lucru nostru! Daca poti mata sa faci ceva, ar fi bine, ca mai venim si la anu’ sa-ti multumim.

-Aha! O viluta, zici? Hai, ca-ncerc sa v-ajut cat pot.

-Precavincioasa noastra, ar mai fi ceva, da’… nu vreau sa par insistent!

-Acu’, zi-mi, daca tot esti aci!

-Voiam sa va zic sa faceti ceva si pentru tara asta, sa-si revina, ca… e vai mama ei! Au furat astia tot!

-Si, ce minune sa fac, mai exact?

-Pai, sa le spuneti ca nu se supara nimeni daca fura, da’, vorba aia, din ce iau ei, sa ne dea si noua, astora mai saraci. Uite, frati-miu de exemplu, e la ciordit, in Italia. Ii face la buzunare pe broscari. Le mai intra si prin case…mi se pare c-a omorat vo doi, dar, nu asta conteaza. El tot timpul ne-a trimis si noua, nu ne-a lasat sa mancam doar acas’. 5 zile din saptamana care le servim la restaurant, sunt datorita lui. Concediile, la fel, tot datorita lui le facem. Asta incercam sa zic. Ca politicieni, pot fura, nu zic nu, da’ din ce iau ei, sa ne dea si noua d’un G-max, macar! Asigurarea o platim noi, nu-i problema!

-Aaaaa, io ma gandeam ca vrei sa le luminez capu’, sa faca si ei niste spitale, niste scoli, camine de batrani. Sa mai bage niste bani in educatie, civilizatie, strazi, urbanism. Ma rog, sa mai investeasca si-n tara, nu doar in ei.

-Nuuuuu! Stati linistita Preacuvincioasa noastra! Astea le fac astia ,,dupe” retelele de socializare. Se unesc, mai fac o campanie, mai salveaza un copil, mai construiesc un perete la o scoala, mai suporta cheluielile la un transplant in strainatate. E de datoria lor, de ce sa-i incurcam? Stiu ei mai bine ce-au de facut!

-Hai, pupa-ma si cara-te, ca ne-ntinsaram la taina si uite cata coada se facu!

-Numa’ bine! Sa ne traiti intr-u’ multi ani de-acu’-ncolo!

 

 

-Gata, fa! Rezolvai!

-Ce-i cerusi? Loc de munca, cumva?

-Ce-ai, faaaa, nebuno! Auzi la ea, loc de munca! Pai chiar asa am ajuns? Sa m-apuc sa muncesc la varsta mea? Nu stau bine asa cum stau?

-Ho, ca-ntrebai ,,dacat”! Zisai sa nu cerem amandoi acelasi lucru! Da’ daca tu nu cerusi de munca, io de ce sa cer? Stai sa-mi fac o cruce si ma duc sa-i las lista. Sa scriu in fund un ,,Amin”?

-Scrie, scrie! Pari mai credibila! Auzi, da’ tu ce-i cerusi?

-Bon fiscal pentru lumanari si pentru banii de-i bagai in cutia milei.

 

PAMFLET-SATIRA-…ca atare!

  • author's avatar

    By: Iuniana Daniela Popescu

    Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

  • author's avatar

Please follow and like us:
error123
About Iuniana Daniela Popescu 72 Articles
Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*