La multi ani, facebooku’ meu!

Azi, ultima zi din an, cu inima in palma, scriu aceste randuri pe care le atribui in totalitate retelei de socializare numita facebook. Retea care a unit suflete, a schimbat destine si, de ce nu, a dat viata celor care, pentru un motiv sau altul si-o credeau pierduta.

 

Am sa ies din clasicele chenare si obisnuitele urari si-am sa ma rezum doar la spatiul asta virtual a carui realitate, in unele cazuri, ne obliga sa fim sceptici si credibili doar pana la un punct, desi, luand partea buna a lucrurilor, isi schimba total traiectoria.

In ceea ce ma priveste, afirm cu mana pe inima ca, este un loc pe cat de static, pe atat de miscator, atunci cand vine vorba de persoanele ce fac parte din el si pe care, personal, am avut ocazia sa le cunosc.

In toti acesti ani, de cand navigam, imi este imposibil sa cred ca niciunul dintre noi n-a cunoscut o persoana care sa-i fie draga si s-o puna la inima. O persoana cu care sa fi legat o relatie, indiferent de natura ei.

Imi este imposibil sa cred ca, in urma socializarii, niciunul n-a reflectat asupra unei idei, pareri sau ideal, fara ca acestea sa nu-i fi adus o schimbare, sau, de ce nu, un beneficiu etic si moral. Imi este greu sa cred ca cel putin unul dintre noi nu si-a schimbat anumite feelinguri atunci cand a fost vorba de un subiect pe care, in trecut, il credea tabu, asa cum imi este greu sa cred ca prezenta noastra aici, n-a ajutat o fiinta -plapanda si lipsita de incredere- sa se alibereze de o greutate dusa in spate ani de-a randul, sau, contrar, sa-si valorifice un talent pe care nici macar nu stia ca-l are.

Trecand peste latura afectiva si indreptandu-ma spre cea palpabila, pentru unii, virtualul a fost gura de oxigen de care aveau nevoie sa mearga mai departe; bucatica de paine care le-a alungat foamea; curcubeul care i-a impins catre speranta ca nu sunt singuri, chiar daca sufletele le fusesera abandonate; mana care le-a mangaiat fruntea.

Aici, s-au salvat vieti si-au luat nasteri iubiri. S-au impartit lacrimi si bucurii. S-au atenuat suferintele iar cu ajutorul reciproc, neputiintele s-au transformat in realizari. S-au format punti peste continente si s-au imbratisat oameni care nici macar nu se stiau ca exista. Visurile traite doar in sinea noastra, pentru multi, au devenit realitate. Aici s-au format oamenii ingeri ,,de serviciu” care au fabricat fericire si-au prevenit dezastre. Aici s-au facut mici pasi catre viitor.

N-au lipsit nici partile vietii mai putin placute, insa, tot noi, ne-am ajutat sa trecem mai usor peste si sa ne simtit altfel. Tot noi intre noi, ne-am dat curaj unii celorlalti si ne-am sustinut atunci cand se parea a fi pierduta si ultima firimitura de speranta, iar lucrul asta, pentru mine, este cea mai mare dovada de iubire pentru semeni.

In putinul nostru, am daramat ce era de daramat si-am cladit noi orizonturi. Am schimbat cursul unor destine ce pareau a fi ratacite si lipsite de intelegere. Am vazut copii nascundu-se si oameni renascand asa cum am vazut solidarietate in speranta de mai bine.

Transparenta multora dintre noi si modul nostru de a fi, pe multi i-a ajutat sa darame zidul de care se inconjurasera si sa-si dea frau simtirilor. Sa prinda curaj si sa gaseasca puterea de a se face vazuti si auziti. Le-a dat sansa sa fie altfel! Sa fie ei insasi, fara teama de a fi judecati stramb!

Omul, are cea mai mare putere de schimbare asupra altui om, si noi, aici, nu de putine ori am vazut acest lucru.

Din putinul impartit am reusit sa salvam suflete, iar din vorba cu rost, sa aducem liniste in plina furtuna. Aici, uneori, pana si micile rautati isi au rolul lor. Iti deschid ochii si te fac sa-ntelegi ca supararile oamenilor nu sunt deloc intamplatoare, iar ,,urletul” lor, de multe ori, poate insemna un ,,strigat” de ajutor sau nedreptate, asa cum intr-o buna zi,  pentru fiecare dintre noi, poate insemna limita propriilor puteri transformate in mici doze de rautate.

Suntem milioane de suflete care, printr-un click, impartim acelasi spatiu, asa cum pentru unii, un singur click, poate inseamna…ce le lispeste. Suntem diferiti, dar, in acelasi timp, la fel, daca am putea lasa de-o parte rautatile si  tot ceea ce ne-ar putea indeparta sau crea disconfort. Totul sta in inima si creierul nostru. Cand multe suflete bune se unesc, fac minuni, iar noi, acum, de asta avem nevoie sa putem construi ce altii incearca sa darame.

 

Personal, multora dintre voi va MULTUMESC CA EXISTATI! Fara sa stiti sau sa vreti, mi-ati adus in suflet mai multa lumina, iar in inima, mai multa speranta. M-ati ajutat sa cresc (stiti voi de ce) si mi-ati dat puterea de care avem nevoie atunci cand trebuia. Prezenta multora dintre voi in viata mea, a lasat urme!

Pretuire infinita, dragii mei!

Am sa inchid printr-o urare simpla: La multi ani noua, cu noi…printre noi! Sa-mi traiti!

 

 

  • author's avatar

    By: Iuniana Daniela Popescu

    Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

  • author's avatar

Please follow and like us:
error123
About Iuniana Daniela Popescu 72 Articles
Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*