Nu platiti pentru greselile altora!

Recunosc fara probleme si nu m-ascund c-am fost un copil problema si-un adolescent nu usor de gestionat. In ce sens? In sensul cel mai serios si real posibil. Eram de-o-ncapatanare iesita din comun. Indiferent cat de mult imi luam ,,omoru’ ”, tot ca mine faceam. Nu existau riscuri sau urmari. Exista mintea mea care trebuia sa faca acel ,,ceva” cu orice pret si-atat. Parintii, slava Domnului, erau din aia buni: ,,Las-o ma baiete, las-o! Daca ea vrea sa faca asa, da-i pace! Las-o sa ,,crape” daca nu-ntelege!” …e una din frazele care-mi aduc aminte cel mai bine de perioada copilariei. Nu cedam pana nu eram convinsa ca hotararea am luat-o eu si nicidecum ca m-a convins cineva.

 

In adolescenta, aceeasi mancare de peste. Daca dorintele imi erau negate (dorinte care nu seamana nici pe departe cu cele de acum) respinse temporar sau anulate, trebuia sa fii sigur ca in secunda doi fix aia faceam. Aveam idei si gaseam solutii indiferent de situatie, indiferent pe cine aveam in fata. Sa n-o mai lungesc eram un fel de ,,zic ca tine, fac ca mine”. Ca sa va faceti o idee, cand m-am casatorit cu sotul meu, toti au fost anuntati (inclus parintii) cu o 3 saptamani inainte, cand organizasem deja totul. N-am intrebat pe nimeni nimic, n-am cerut parerea nimanui cu atat mai mult aprobarea!

Nu mi-am pierdut obiceiurile nici acum, sa ne-ntelegem. Am ramas aceeasi incapatanata, aceeasi independenta mental, dar, am devenit usor ponderata. Insa, tot timpul imi recunosc vina, iar in materie de dreptate (mai ales cand stiu ca am), n-ai nici o sansa sa ma dobori.

Autocaracterizarea asta scurta n-am facut-o intamplator. In tot ce-am scris, exista o esenta a lucrurilor. In cazul meu, lipsa manipularii si convingerea personala ca, in ceea ce vrei sa faci, creierul tau nu e dependent de altcineva, indiferent daca greselile iti apartin sau riscurile au un procentaj ridicat. Riscuri pe care, normal, ti le asumi.

 

Astazi, lucrurile astea nu se mai intampla indiferent de directia in care ne indreptam. Ne lasam manipulati extrem de usor si cu aceeasi usurinta ramanem indiferenti la tot ce se intampla. Tratam lucrurile cu superficialitate si, de multe ori, nu suntem constienti de gravitatea faptelor. Nimeni nu-si mai asuma responsabilitate greselilor iar dreptatea si onestitatea fata de noi insine nu mai exista. In materie de gandire individuala suntem talmes-balmes. Ne-am facut idoli care gandesc in locul nostru si ne rezumam doar la aprobari, fara ca al nostru creier sa mai aiba ceva de spus. Am devenit sclavii tehnologiei iar comunicarea s-a transformat in ,,ba pe-a ma-tii”.

Daca opiniile sunt diferite riscam linsajul. Coerenta uneori se balbaie iar memoria trecutului deseori ne joaca feste. Gradul de toleranta e in scadere insa cel mai dureros lucru este ca ducem la extreme banalitatile de care uneori suntem inconjurati, iar lucrurile cu adevarat serioase si care ar merita o atentie marita, le tratam cu superficialitate. Comoditatea fiecaruia isi ia ,,rolul” in serios iar cand venim trasi la raspundere, singurul lucru care ne ramane de facut este sa ne aparam. Nu exista un minim impuls care sa te determine sa-ti accepti gresala si sa constientizezi ca ceea ce-ai facut poate pune in pericol alte vieti. Nu ne asumam responsabilitatea, ba mai mult, dam vina pe altii venind cu exemple care sa ne disculpe, spalandu-ne mainile si fata cu vina celorlalti. Traim din comparatii de spita joasa si-am uitat complet s-avem un EU al nostru care sa ne defineasca. Personalitatea deseori este confundata cu rautatea si nu reusim sa ne mai identificam ca oameni. Nu reusim se ne mai inchegam ca rasa umana.

In ansamblu vorbind, asta e viziunea mea in ceea ce ne priveste. Suntem din ce in ce mai defecti (in anumite situatii nu ma exclud) si nu facem (mai) nimic sa ne redresam. Grav este ca ne-am invatat s-o faca altii pentru noi. In majoritatea cazurilor, fara rezultat.

Am putea schimba multe rautati in bine, daca vrem, asa cum am putea sa ne lasam ampreta in fiecare lucru bun daca am incerca sa-l facem. Nu e greu deloc si nu necesita sacrificii. Este suficient sa te conectez la propriul creier fara sa-i lasi pe altii sa gandeasca in locul tau. Este de ajuns sa fii TU si nimeni altul.

Natura umana oscileaza. E normal, mai ales in timpurile pe care le traim. Insa, noi singuri avem puterea si dreptul de a ne alege directia in care dorim sa ne indreptam. Faceti tot posibilul ca deciziile sa v-apartina fara sa fiti conditionati, cu atat mai mult, manipulati!

Nu platiti pentru greselile altora! Gustul propriilor greseli poate fi lectia invatata din cartea unei vieti!

  • author's avatar

    By: Iuniana Daniela Popescu

    Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

  • author's avatar

Please follow and like us:
error123
About Iuniana Daniela Popescu 72 Articles
Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*