Oameni si umbre

Universul asta uman este alcatuit dintr-o multitudine de suflete care, prin propriul caracter, scot in evidenta propriul comportament. In materie de oameni si in urma a ceea ce vezi si intalnesti de-a lungul vietii, alegi ce consideri ca-ti vine si ce nu. Sunt persoane cu a caror prezenta doresti sa ramai in contact o viata si persoane pe care vrei sa le pierzi fix din prima clipa in care le-ai intalnit, indiferent cum si in ce conditii.

 

Prin prizma joburilor (si nu doar) pe care le-am avut, am avut sansa sa cunosc o gramada de oameni. In ciuda timpului care a trecut peste noi, cu o parte din ei am ramas in contact permanent, asa cum am ramas si cu cei pe care i-am cunoscut de curand. Nivelul la care ajungi sa creezi o legatura are la baza un feedback sau un feeling reciproc, iar cand lucrurile astea coincid, este minunat! Restul vine de la sine. Dar, nu despre cei ca ei vreau sa vorbesc, ci despre opusul lor.

 

Asa cum spuneam, nu de putine ori am intalnit persoane care, de la bun inceput si de la primul impact viziual, nu mi-au spus nimic. Nu mi-au dat nici un fel de motiv sa-mi doresc sa-i cunosc mai mult, cum nu m-au determinat sa fac pasul inaintea lor (in general, fac lucrul asta) Insasi prezenta lor mi-a creat o stare de recitienta si disconfort.

In ceea ce ma priveste, factorii care ma determina si ma obliga sa stau departe de oamenii ca ei sunt aceiasi care ma determina sa am un comportament deloc tolerant si in simbioza. Stiu, probabil, gresesc. Se spune ca ne trebuie timp sa putem cunoaste oamenii. Este adevarat! Dar, ce ne facem atunci cand ei nu sunt disponibili sa-ti acorde timp ca tu sa-i poti cunoaste oricat ai incerca? Practic, aici voiam sa ajung.

 

Categoria de oameni pe care tin mortis sa-i scot in evidenta sunt cei lipsiti de tot; empatie, simturi, reactii, comunicare, nepasare, indolenta, ori de lipsa capacitatii de a se face auziti sau intelesi. Sunt cei care sunt captivi in propria viata, in propriul ego. Daca ne gasim vreodata fata in fata cu astfel de persoane, vom constata ca primul lucru pe care il fac este sa se retraga intr-un colt chiar daca sunt inconjurati de o gramada de oameni. Odata acomodati in propiul cuib, singurul lucru care ramane de facut e sa te fixeze cu privirea rece si sa-ti scaneze gesturile evitand contactul vizual. Sunt extrem de tacuti, si, in majoritatea cazurilor, isi focalizeaza atentia doar pe ei si egoismul lor. Isi creeaza singuri bariere si au grija ca spatiul lor sa nu fie invadat indiferent de motiv sau cauza. Comunicarea ar fi ultimul lucru din viata lor pe care l-ar face. Nu rad, nu isi afiseaza starile indiferent de natura lor si, mai grav, considera ca viata e o povara nicidecum o ,,ceva” de care sa profiti. Nu sunt reperibil si nici disponibili. Invoca motive si te tin la distanta. Bat mereu in retragere si considera ca atentia data dincolo de ei, este un timp pierdut. Nu reusesc sa se identifice si duc o lupta continu cu interiorul. Traiesc din iluzii.

 

Prezenta lor iti creeaza o oarecare teama interioara chiar daca sunt inofensivi. In ciuda caracterului, sunt acceptati pentru ca nu deranjeaza. Dar, cu toate astea, nu se fac simtiti! Sunt compatibili doar cu oamenii ca ei si cu cei care, in ansamblu, gandesc la fel si isi coordoneaza viata dupa aceleasi criterii. Reactia lor la tot ce-i inconjoara este mereu aceeasi: indiferenta. Nu au niciodata nimic de obiectat, iar daca ar face-o, vina este mereu a celuilalt. Sunt lipsiti de responsabilitati, cu atat mai mult, din punct de vedere moral sau etic nu se simt niciodata datori.

 

Nu stiu voi, dar eu, chiar daca pot fi considerata (in cazul de fata) lipsita de intelegere, nu pot avea nici un fel de contact cu cei ca ei. Nu m-ar lega nimic de un om care traieste doar sa respire sau care ramane focusat si limitat doar pe propria umbra. N-as putea crea nici un fel de legatura, chiar si temporara, cu persoanele pentru care tu (in general vorbind) nu existi.

Indiferent cat am incerca sa ne ascundem sau cat de greu ne-ar fi sa recunoastem, noi, oamenii, avem nevoie unii de altii. Chiar daca nu pare si e greu de acceptat, suntem un lant fara sfarsit. Traim intr-o legatura permanenta si reciproca indiferent de conjunctura, iar daca unii dintre noi, pentru un motiv sau altul nu realizeaza acest lucru, consider ca nu se accepta pe ei insisi si nu se vor accepta vreodata.

Personal, de oameni ca ei, imi este frica!

Se spune ca tot ceea ce ti se intampla este o oglindire a ceea ce crezi despre tine. Nu putem atrage mai mult decat credem ca valoram.

 

  • author's avatar

    By: Iuniana Daniela Popescu

    Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

  • author's avatar

Please follow and like us:
error123
About Iuniana Daniela Popescu 72 Articles
Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*