Timpul si Remiza

Ma simt impietrita si neputincioasa in fata ororii si dramelor care se intampla in ultima perioada. Raman fara cuvinte in fata mortii care incepe sa fie din ce in ce mai deasa. Candva, ne era frica de ea. Acum, nu mai impresioneaza pe nimeni cu nimic. S-a transformat in solutie, alternativa, scapare. Suferinta a devenit obisnuita iar strigatele de ajutor raman ecou…fara raspuns.
Multi, inca se mai mira de recolta primita sadita in timp cu propriile maini. Incepe sa devina spinoasa, se-nteapa-n ea.
Realitatea este aceeasi si veche, insa o facem prezenta doar azi, pentru ca ieri, eram comozi. Tacerea era remunerata consistent cu minciuna vanduta ca adevar, drept pentru care, balanta crea senzatia de echilibru. Ne multumea!

Dam vina pe stele si luna. Legati la ochi, surziti si amutiti, bajbaimi pe strazi ratacite in cautarea vinovatilor fara sa intelegem ca fiecare si-a facut jocul, si-a impartit cartile, nu inainte de a-si pastra As-ul in maneca. Ne ramane speranta intr-o lume in care viata insasi s-a transformat in speranta.

Istoria lumii vine schimbata in fiecare zi de parca ar fi un titlu’ de ziar. Arhivele popoarelor capata alta forma pentru ca asa este scris sa se intample.
Puterile mari si grase ridica sprancele, inchid ochii si dau din umeri neputincioase. Nu e vina lor, e vina paleoliticului, neoliticului si erelor de piatra lasate mostenire. E vina focului descoperit.

Timpul trece lasand urme de sange si rani adanci.
Exista ,,bunul” si ,,raul”. Cine imi da definitia lor? Cine ma ajuta sa inteleg de partea cui ar trebui sa fiu? Cine imi poate spune daca in toti acesti ani binele a fost de partea mea sau a ta? Cui sa-i dau increderea mea, cine are grija de ea?

Trocul incepe sa prinda contur iar porcii cu botu’-mputit, desi satui, nu inceteaza sa guitaie foamea pe care inca o mai au. Incearca sa se faca nevazuti si  sa se strecoare in viitorul mlastinos propice pielii lor burdusite.

Dumnezeii incep sa se injure intre ei; se simt discriminati.

Scena omenirii e plina de clovni mascati in propriile interese. Gongul a incetat sa mai bata iar spectacolul n-are sfarsit. Pare ca nimeni nu da semne de oboseala.


Alegem minciunile pe care ni le dau, sunt mai comode. Pentru adevaruri trebuie sa lupti, iar noi suntem obositi. Cu sufletele inghetate si imuni facem loc indiferentei. Pare singura solutie ramasa-n joc, ne prelungeste viata. Momentan, nu e loc de regrete, dar va veni si vremea lor. Timpul nu iarta pe nimeni. Pentru unii va fi prea tarziu, pentru altii, prilej de panipulare si capete taiate. O luam de la capat cu sfintii si psalmii. Suntem obisnuiti!


Lupta este pentru sah-mat. Cine-i sahu’, cine-i matu’ nu se stie inca.
Tabla se inchide. Regina si pionul sunt puse in aceeasi cutie.
Ne intalnim la urmatoare partida. Remiza.

Nu va fie frica! Sfarsitul e aproape, inceputul rataceste intr-un prezent care maine a fost trecut, iar azi…suntem aceiasi!

  • author's avatar

    By: Iuniana Daniela Popescu

    Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

  • author's avatar

Please follow and like us:
error123
About Iuniana Daniela Popescu 72 Articles
Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*