Viata de (r)rom.

 
Ieri, 8 Aprilie,  a fost ziua lor…a romilor.
Subiectul romi a starnit mereu discutii aprinse iar reactiile negative in urma lor n-au incetat niciodata s-apara, indiferent de loc, fapt, motiv sau…dèjàvoeu
Ca vrem sa recunoastem sau nu, etnia asta a fost tot timpul discriminata si marginalizata. In ciuda timpului trecut si prezenta lor pe acest pamant, nu si-au gasit niciodata un loc demn -ca cetateni cu drepturi intr-o societate- pentru ca niciodata n-au fost lasati, niciodata n-au fost ajutati. Ba’, mai mult, pe vremea comunismului, multi dintre ei au fost vanduti altor tari iar de pe urma lor, Statul Socialist a incasat o gramada de bani frumosi si nu doar.
De ,,Actiunea Antonescu” si ,,marinimia” lui de a le face un ,,viitor” in Transnistria, nu mai vorbim. Dar, asta e alta poveste.
 
Istoria lor nu incepe de ieri sau de azi. La episoadele astea de marginalizare, am contribuit toti, direct. S-au intamplat sub ochii nostri din frageda pruncie fara sa miscam un deget. Copii fiind, prosti batuti in cap si injectati de comunism, n-am facut niciodata caz ca, romul clasei era pus mereu in ultima banca, nu participa niciodata la serbari sau ore deschise, nu era bagat in seama cand venea vorba de propriile nevoi. Practic de cand ma stiu, au fost perceputi si tratati ca persoane ,,non grata”
 
Romul clasei era primul expus batailor, tap ispasitor a tot si toate, chiar daca n-avea nici o vina. Tot el era singurul purtator de paduchi, raie si jeg.
In pozele de la panou n-aveau voie sa apara. Pentru noi, romanii cu sange dacic, cei ca ei erau pleaba societatii romanesti: ,,Ciorile”. Ne-am fi putut pisha pe ei oricand fara urmari, pentru ca, oricum, n-avea cine sa-i apere si nici cine sa le asculte durerea nedreptatii. Din punct de vedere legal erau ai nimanui; fara un certificat de nastere, fara un buletin, fara o identitate.
Pe multi ii gaseai in curu’ gol la coltul strazii in speranta ca vreun trecator, roman sadea, ii arunca in scarba o buca’ de paine cat sa-si potoleasca foamea sau sa evite drumul umilitor care ducea la tomberoanele de gunoi din cartier.
Si-acu’-mi urla in urechi … ,,Dà shi mie un leu sa-mi iau si io paine”. Faptul ca-l ignorai, nu era de-ajuns. Trebuia sa-i mai dai si-o palma dupa ceafa, drept pedeapsa ca te-a deranjat sau ca si-a permis sa milogeasca in fata unuia ca tine.
Rezultatul? Au crescut analfabeti, frustrati, fara drepturi, fara o educatie etica, morala sau sociala, fara responsabilitate, fara vreun sprijin care sa-i duca pe drumul cel bun si sa le deschida mintile intunecate. Urmarile si repercursiunile au venit la pachet. Majoritatea au devenit hoti, talhari, criminali.
 
De-a lungul generatiilor toti au avut parte de acelasi regim, lucru care a dus la respingerea lor decenii intregi;
niciodata acceptati sau considerati pentru ca, erau tuciurii, pletosi, muciosi, urati, puteau si nu erau vorbitori de limba mioritica.
Ca atare, nimeni nu se-ncumeta sa-i angajeze sau sa le ofere o alternativa acceptabila vietii, dat faptul ca nu corespundeau ,,kitului mioritic”.
 
In lupta pentru supravietuire trebuiau sa se descurce cumva: confectionau cazane, linguri, tuciuri, vindeau seminte, flori, gume de mestecat, halvita, mere coapte sau vata-n bat. Lustruiau pantofii boierilor, zugraveau case ori serveau ca salahori descarcand vagoane de marfa. Cel mai mare rang in ierarhia meseriilor era atins cand unii dintre ei deveneau frizeri.
Oportunitalile in materie de evolutie erau limitate. Minime.
 
Altii, contrar celor de sus, din pacate, au ales altei cai deloc legale, fortati de acelasi motiv: supravietuirea. Si, uite asa, puscariile erau pline de ei iar familiile ramase fara niciun fel de venit si refuzate de societate, la randul lor, au facut acelasi lucru. Efectul? ,,Jula” ca ,,meserie” s-a transmis din tata-n fiu.
 
Colegul nostru rom de ieri, este adultul rom de azi spre care noi inca aratam cu degetul, fara sa realizam ca tot ceea ce se intampla si nu ne convine, tot ceea ce ne pute si ne da irisii peste cap in ceea ce-l priveste, este rezultatul indiferentei noastre din trecut, indiferenta amestacata cu orgoliul si nelipsita dominare: ca noi ,,nu se exista”. Tot ce este pe langa, tot ce nu se oglindeste in chipul si asemanarea noastra, nu merita nici pe departe atentie, cu atat mai mult efortul de a-i accepta sau considera parte integranta.
 
…sa-i fi intrebat vreodata, de la om la om, daca le e frig, foame, sete sau daca au nevoie de ceva? Nu! Ne era mult mai la indemana discriminarea si umilirea lor, pentru ca, de ce nu (?!), prepotenta noastra ca rasa umana ne-am revarsat-o tot timpul pe cei mai slabi si necajiti ca noi, lucrul pe care-l facem si azi, de exemplu. Acum avem in vizor ,,maimutele negre” din Africa si ,,tiganii” din tarile arabe…asta dupa ce cu primii, noi, albii, am facut ce-am vrut la ei acas’ sugandu-le bogatiile pana la ultimul fir de iarba, iar la nenorocirea ultimilor, contribuim cu arme exportate ,,prietenilor” nostri…si ma opresc aici.
Pe noi, in schimb, sa nu ne-atinga nimeni! Pe noi si rasa noastra…pura!
  • author's avatar

    By: Iuniana Daniela Popescu

    Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

  • author's avatar

Please follow and like us:
error123
About Iuniana Daniela Popescu 72 Articles
Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum de la viata: mai am multe de invatat!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*